Îmi amintesc clar perioada în care am început să citesc filozofie, eram îndrăgostită de toate temele pe care le presupunea.

Bertrand Russell e unul dintre cei care nu mi-au rămas în minte după clasa a XII-a cu, cartea „În căutarea fericirii”. Laureat al premiului Nobel pentru literatură, matematician, logician, filozof si scriitor, a fost arestat la 89 de ani pentru proteste împotriva armelor nucleare.

Cartea e împărțită în două: cauzele nefericirii(competiția, plictisul, oboseala, invidia, simtământul păcatului, mânia persecuției și frica de opinia publică) și cauzele fericirii (afecțiunea, familia, munca, interesele personale, efortul și resemnarea).

„Despre rețetele pe care le ofer cititorului nu pretind altceva decât că sunt dintre cele ce și-au aflat confirmarea în propria-mi experiență și observație și că ori de câte ori am acționat în conformitate cu ele fericirea mea a avut de câștigat. […] Am scris această carte animat de credința că printr-un efort bine îndrumat mulți dintre cei ce se simt nefericiți ar putea deveni fericiți.”

Cartea te duce cu gândul la filmul The pursuit of happyness regizat de Gabriele Muccino. Limbajul este simplu, colocvial. Nu are acea complexitate în exprimare pe care o întâlnești la cele mai multe cărți scrise de filozofi.
În căutarea fericirii suntem toți. Nu veți găsi un leac pentru nefericire, dar veți înțelege motivele nefericiri și felul în care trebuie să puneți accentul pe idea de a fi mulțumit și fericit. Răspunsul la întrebarea: „Mai este posibilă fericirea?” pusă de Russell este unul pozitiv, iar unde se află fericirea…știe fiecare pentru el.