În 15 noiembrie 2016 s-au împlinit 57 de ani de la asasinarea familei Clutter din Kansas, crimă pe care Truman Capote o relatează în romanul nonficțional până în cel mai mic detaliu.

Romanul începe de la o întâmplare reală: o știre publicată în ziarele de la sfârșitul anului 1959 care relatează asasinarea unei familii înstărite din Kansas. Cei doi asasini sunt Richard Hickock poreclit Dick și Perry Edward Smith care caută un seif de a cărui existență auzise de la un deținut pe nume Floyd Wells. Când acesta aude la radio despre crima realizează că el a fost cel care, indirect, a înfăptuit-o descriindu-i lui Dick fiecare detaliu despre familia Clutter. Floyd hotărește să vorbească cu directorul închisorii iar din acest moment căutarea făptașilor este mai ușoară. Găsirea celor doi durează aproximativ o lună.

Capote analizează fiecare detaliu al procesului. La plecarea din tribunal, după ce cei doi criminali au fost condamnați la moarte, Capote surprinde un moment memorabil: „Ajuns la ușă, Smith i-a spus lui Hickock: „Jurații ăștia măcar n-au făcut pe ei de frică!” Au rîs tare amândoi, iar un fotoreporter i-a fotografiat. Fotografia apărută într-un ziar din Kansas avea deasupra următorului titlu: Cine rîde la urmă?”

Romanul este scris prin prezența omniscientă a autorului care de-a lungul anilor a fost criticat că nu lua notițe, însă în acest roman el arată clar că memoria îl ajută să reproducă ulterior dialoguri și interviuri în proporție de 95%. Recomand acest roman celor care sunt interesați de povestea din „spatele scenei”.