Una dintre cărțile care m-a marcat cel mai mult la vremea citirii ei a fost Însemnări din subterană de Fiodor Mihailovici Dostoievski. Își face debutul la 22 de ani devenind celebru peste noapte. Nervos, arogant, stângaci în relațiile cu oamenii, Dostoievski a fost iubit și citit de mulți oameni astfel încât la înmormântarea lui, se spune, că au fost în jur de 40.000 de oameni.

Deși tristă, asemenea Romanului adolescentului miop al lui Eliade, cartea merită citită și chiar recitită.

Cartea este împărțită în două: prima parte conține un monolog, un eseu filozofic, un jurnal intim axat pe gânduri și nu pe evenimente. Partea a doua îl are ca personaj pe un mizantrop de 40 de ani, fără nume, caracterizat ca fiind trist, rău, supărăcios, bolnăvicios.

În carte regăsim diferite legături cu realitatea: omul care reușește cu greu să își comunice sentimentele, scriitorul de rând care preferă singurătatea, trăind în relație cu cărțiile, omul care alege calea grea pentru rezultate spectaculoase, omul care nu se uită la foloasele lui ci la foloasele celor din jurul lui.

„…unde s-a mai văzut, de-a lungul mileniilor, ca omul să acționeze împins de propriul lui avantaj? Ce să facem cu milioanele de fapte care ne demonstrează că oamenii, cu bună știință, adică fiind cât se poate de coștienți de avantajele lor, le-au lăsat pe al doilea plan și s-au năpustit pe altă cale, la risc, la noroc, fără să fie siliți de nimeni și de nimic la asta, ci doar parcă tocmai nedorindu-și drumul arătat , tăindu-și cu încăpățânare,cu îndărătnicie un altul, greu, absurd, croindu-și-l aproape prin bezna. […]Asta-i, domnilor, oare n-o fi existând într-adevăr ceva la care mai fiecare om ține mai mult decât la cele  mai mari foloase ale lui sau (ca să nu încălcăm logica) n-o fi existând un folos anume,cel mai folositor dintre toate (tocmai cel trecut cu vederea, despre care vorbeam adineaori) care este cel mai important și mai folositor folos și de dragul căruia, la nevoie, omul e gata să meargă împotriva tuturor legilor, adică împotriva rațiunii, onoarei, tihnei, bunăstării – într-un cuvânt, împotriva tuturor acestor lucruri frumoase și utile, numai și numai pentru a ajunge la folosul primordial, cel mai folositor, care îi este cel mai drag dintre toate?”

Cartea merită citită în această perioadă deoarece te învață să nu te lași împins de propriul avantaj ci să cauți binele celorlalți și de ce nu…să riști ca să câștigi.

Vă doresc lectură plăcută!